AEIOU: Paj imperial. Băiatul ce este parcă din hârtie, cu privirea de cerneală, firele de păr din fraze lungi din cuvinte de cărbune, dar care nu se pot citi căci părul e vâlvoi și încâlcit – povestitorul care scrie cu litere, tăceri și mirări.
AQUARELA: Paj imperial. Fata cu pielea transparentă, din picături de ploaie. Are curcubeul în ochi și șuvițe de raze de Lună strânse într-o cosiță lungă ca o coadă de cometă – ilustratoare ce desenează cu apă de izvor, raze de soare și umbre răcoroase.
BĂSMUITORUL CEL CUMPLIT: Împăratul Basmaniei. Blând și cumpătat, jovial și bucălat, dar care atunci când îl apuca disperarea guvernării fața i se schimonosea de arăta ca un hipopotam la cură de slăbit. I se spunea Cel Cumplit nu pentru că ar fi fost un tiran, ci pentru că în ultimele decenii cuvântul pe care-l repeta cel mai des era ”cumplit”.
ARPEGIATA: Împărăteasa Basmaniei. Cea mai vocală persoană din imperiu, poate vorbi și cânta pe mai multe voci în același timp, o adevărată orchestră formată din cele mai diverse chipuri și glasuri feminine. Sub acest nume nu se ascund mai multe femei, căci împăratul nu are cu adevărat un harem. Chipurile femeilor cântăreţe sunt conturate de coafuri bogate, toate aceste pieptănături formând un frunziș somptuos, ca o coroană barocă de copac catedrală.
ARICIOȘENIA SA: Prinţul moștenitor. Un băiat mai degrabă slab, atât cât poate fi slab cineva care seamănă cu tatăl său care de când cu marile griji ale imperiului arăta ca un hipopotam chinuit nu doar de cura de slăbit, ci și de obsesia că burta i se răsfrânge peste curea, de aceea tatăl și fiul căpătaseră ticul de a și aranja tot timpul centura și de a trage în jos de pantalonii prea strâmţi pentru şoldurile lor bombate. Porecla de Ariciosul nu i vine neapărat de la părul ţepos care i stă tot timpul zburlit în cap, ci de la felul lui înţepat de a fi, de la preţioșenia pe care și o afișează tot timpul în calitatea sa de prim născut și moștenitor al tronului.
BOSUMFLAREA SA: Prinţ, al doilea născut. Mai mult se rostogolește decât pășește. Semănând în mod evident cu fratele și tatăl său, are însă toate trăsăturile lăţite. Numele îi se trage de la faptul că buza de sus îi este într atât de cărnoasă încât cade peste cea de jos, ajungându i aproape de bărbia ce se răsfrângea deasupra gușii proeminente. Pare a fi mereu bosumflat, dar problema lui e că mai nimeni nu vrea să se joace cu el, fiindcă tuturor le este frică să nu fie pedepsiţi dacă l strigă „grasul“ sau „umflatul“.
INFANTA HLIZITA: Prinţesa mezină. Ciuful îi este ca un buchet imens de liliac roz, cu ochii mari și miraţi de culoarea verde crud a frunzei de aloe. Chiar și atunci când toată lumea e cu fundul în sus, ea e numai un zâmbet. E la fel de zâmbăreaţă și când doarme. Surâde toată mai ales când dansează fără să i pese de domnie, căci viaţa ei e un nesfârșit vals în braţele muzicii.
PEHLIVAN: Măscăriciul imperial. E de un tupeu fără margini. Cine a mai văzut broască să facă tumbe în loc să sară? Broscoi care în loc să ţopăie rânjeşte știrb după fiecare rostogolire scoţând limba la lume? După fiecare dat peste cap își schimbă culoarea pielii zbârcite, iar ochii te fixează cu priviri obraznice. Toată lumea acceptă sfidarea sa de teama Cumplitului care-i tolerează toate nebuniile și măscările.
PLEOAPĂ TACITURNUL: Consilierul de taină al împăratului. I se spune „Taciturnul“, pentru că tace cât este ziua de lungă cocoţat pe crenelurile Turnului palatului. Și „Pleoapă“, pentru că seamănă cu un bufniţoi somnoros.
STETOSCOPOLOS: Medicul personal al împăratului. Personaj alb din cap până în picioare, pișpiriu și agitat, cu o faţă de viţel nedumerit ce diagnostic să pună. Poartă pe cap o lampă de privit nas gât urechi, iar în urechi are înfipte braţele unui stetoscop imens ce-i atârnă pe piept ca o talangă strălucitoare.
SERVUS: Servitorul personal al împăratului. Unii îl consideră cel mai mare intrigant și se tem de puterea lui de a-i șopti în ureche împăratului. Alţii nici nu-l bagă în seamă, pentru că prezenţa lui este abia sesizabilă.
PUNCT ȘI VIRGULĂ: Gărzile personale ale împăratului. Atunci când sunt în poziţie de santinelă, de o parte și de alta a tronului, arată ca niște frigidere burdușite cu mușchi peste care stă firav câte un cap mic și rotund, iar când ies din încordare gealaţii seamănă cu niște buldogi. Despre ei se spune că împart același neuron, dar că niciodată nu s au plâns că nu le ar ajunge.
OCHIUL ȘI TIMPANUL: Șefii serviciilor secrete de spionaj. Cei doi merg spate în spate, pe poante, poartă mănuși tricotate portocalii, au capetele acoperite cu meloane violet. Ochiul poartă ochelari negri opaci, iar Timpanul are în ureche o pâlnie ca de patefon. Din trup le ies aiurea telescoape, stetoscoape și periscoape, aparate de filmat și foto ce declanșează imprevizibil…
MAREȘALUL ASTENIX: Ministrul Forţelor. Un individ pișpiriu, rahitic, scheletic, care când îl lasă picioarele se cuibărește într-un scaun cu rotile blindat și înzestrat cu armament greu și lansatoare de rachete. Decoraţiile îi acoperă trupul firav, iar sub cascheta imensă se ascunde o mutrișoară de șoricel speriat.
TOLOMAC: Aghiotantul și scutierul Mareșalului Astenix. O namilă împlătoșată în zale peste care stă moţ un coif mic, prin grătarul căruia privesc doi ochi tâmpi.
BLEGOVICI: Ministrul Plăcerilor. Un bătrânel lipsit de vlagă, decrepit și fără poftă de viaţă. Nu mănâncă decât pilule și nu bea decât lichide din flacoane sterile. Nu supotă femeile, nu se bucură niciodată, urăște frumosul. Seamănă cu un corb urâcios. Nu i place decât de propria persoană, așa că umblă mereu încadrat de o ramă de tablou în cadrul căreia ia poziţii căutate.
HARABABURĂ: Ministrul Încurcăturilor. Este cel mai organizat personaj din împărăţie. Riguros, calculat, e întotdeauna în contratimp și mereu în direcţie greșită, căutând de fiecare dată altceva și în altă parte și tot timpul inutil. Bâzâie bezmetic ca un ţânţar gras și transpirat, imprevizibil și haotic.
CONTESA BRAMBURA: Soţia ministrului Harababură. Bâlbâită, arăta ca o pisică zbârlită și urcată pe lampă, mâinile ei lungi ca niște indicatoare ce se mișcau bezmetic. Uluitoare, reușea mereu să fie altundeva. Dacă trebuia să participe la un eveniment în nord, într acolo o lua, numai că nimerea în sud. Dacă avea treabă în miezul zilei, ajungea la miezul nopţii.
CAVALERUL ALANDALA: Fiul ministrului Harababură și al contesei Brambura. Umblă mai tot timpul în pantaloni scurţi cu buline roșii, cu platoșa de la armură pusă cu faţă în spate, încălţat cu labe de înot, iar pe cap în loc de vizieră are o colivie de păsărele, stâlcită și cu ușiţa ruptă.
TENEBRUS OCHI ROȘII: Directorul Casei de Nevisători, doctor chirurg. O namilă păroasă, dar cheală, cu pielea tuciurie zbârcită, îmbrăcată într un halat negru, atârnându-i la gât un șirag de vise împietrite, relicve amintiri de la cei pe care-i operase și le extirpase visele.
ABSCONSUS: Doctor, asistentul lui Tenebrus. Pitic îmbrăcat la fel ca și șeful lui într un halat negru. Umil, prefăcut și mincinos, era sluga perfectă, făcând exces de zel atunci când trebuia să producă un rău cuiva. Personaj dezgustător, încovoiat de falsă umilinţă sub care se ascunde o răutate ieșită din comun. Cu trupul chircit și spatele cocoșat își ţine faţa ascunsă privind mereu pieziș pe sub sprâncenele stufoase.
NĂPÂRCĂ INIMĂ REA: Asistentul și protejatul lui Tenebrus, profesor la Școala imperială unde predă Teoria și Practica Coșmarului. Vorbește sâsâit ca un șarpe peltic. Pielea îi e solzoasă și mersul târâit. Când te privește te iau ameţelile. Umblă tot timpul într-o robă neagră și ori de câte ori îţi iese în cale ai senzaţia că ţi va sări la gât să te muște.
HAHALERĂ: Personaj în slujba lui Tenebrus. Individ spilcuit cu faţă de șmecher, cu ochi șireţi și buza de jos umedă și vulgară deschisă într un rânjet scârbos.
NEGRU LA SUFLET: Personaj în slujba lui Tenebrus. Aproape că nu are ochi, ci doar două fante din care te săgetează priviri tăioase și reci. Nici buze nu prea are, în loc de gură e tăiată o rană murdară cu colţurile căzute către fălcile osoase. Nici sprâncene, nici păr, doar niște urechi mari clăpăuge.
FRĂȚIA UMBREI: Organizaţie secretă a răului condusă de Tenebrus, din rândurile căreia mai fac parte Absconsus, Năpârcă Inimă Rea, Hahaleră, Negru la Suflet, Pehlivan și Aricioșenia Sa.
PERSONAJUL NECUNOSCUT: Zeu suprem în Basmania. Cel despre care basmanii învaţă la școală, la cursul de Istoria istoriei, că le este strămoș și în același timp urmașul care îi va salva de la uitare.
PĂZITORUL PRAGULUI: Un bătrân ce împletea o funie groasă din trei fire de sfoară aspră. Barba și părul îi sunt împletite în șuviţe subţiri și lungi chiar de mâinile sale mari și noduroase. Poartă haine din ţesături aspre a căror margini nu se termină cu diferite cusături, ci cu mii de fire deșirate ce atârnă în franjuri mișcătoare.
ALBIMUZELE: Nouă la număr, inorogi cu trup de albină, fac legătura între lumea basmelor și cea terestră, colectând nectarul poveștilor din Basmania ce îl depun apoi în fagurii imaginaţiei oamenilor unde se transformă în miere dulce de basm.
PĂZITORUL PRAGULUI: Un bătrân ce împletea o funie groasă din trei fire de sfoară aspră. Barba și părul îi sunt împletite în șuviţe subţiri și lungi chiar de mâinile sale mari și noduroase. Poartă haine din ţesături aspre a căror margini nu se termină cu diferite cusături, ci cu mii de fire deșirate ce atârnă în franjuri mișcătoare.
ALBIMUZELE: Nouă la număr, inorogi cu trup de albină, fac legătura între lumea basmelor și cea terestră, colectând nectarul poveștilor din Basmania ce îl depun apoi în fagurii imaginaţiei oamenilor unde se transformă în miere dulce de basm.
MAGISTER PHANTASOS: Profesor emerit la Școala Imperială, unde predă printre altele Geometria şi Geografia Hăţișului Visurilor. Un bătrânel adus de spate ca un semn de întrebare ce se îndrepta ori de câte ori se înfierbânta în lungile lui peroraţii, și asta i se întâmpla la fiecare curs. Avea un cap mare ca un ou, cu ţuguiul în jos, înfipt între umerii ce fuseseră odată laţi. Relicva podoabei capilare se limita la o fâșie îngustă pe spatele capului, până spre ceafă, constituită doar din fire zbârlite ce se electrizau pe măsură ce profesorul se încingea în prezentarea temei. Punea atâta suflet în ce spunea încât elevii lui trăiau lecţia cu o emoţie imensă.
NEICA NIMENI: Personaj care și-a pierdut identitatea și care obișnuia să schimbe finalul basmelor pentru a-și face și el loc într-o poveste. După ce a fost recuperat de albimuze a fost închis în Turnul Prăpastie. Nu semăna cu un făt frumos, dar nici urât nu este. Are o lumină care venea parcă din interior și radia o putere calmă. Fruntea îi era brăzdată de riduri și două cute îi tăiau vertical obrazul dincolo de colţul buzelor. Asta îi dădea un farmec cu totul aparte. O faţă dură și caldă în același timp. Și trupul îi părea firav, în pofida relatărilor despre forţa sa imensă.
ZĂLUDA: Personaj care și-a pierdut identitatea, o proscrisă. Este recunoscută de toţi ca smintită. O ţicnită, o zăpăcită. Pare mereu scoasă din minţi, năucită de toate câte i se întâmplau. Și a pierdut facultatea de a judeca normal, ajungând o zănatică, o bezmetică, o nătângă.
SCORPIA: Personaj care și-a pierdut identitatea, o proscrisă. Când se enervează, și mai tot timpul este nervoasă, își multiplică chipurile de ai senzaţia că are mai multe capete, din fiecare pereche de nări părând a scoate foc. Cei care au cunoscut o spun că este perfidă și îngrozitor de rea, cei care n au cunoscut o n au ce regreta.
TERCHEA BERCHEA: Personaj care și-a pierdut identitatea, un proscris. Toată lumea îl știe drept neserios. Nimeni nu s a putut baza vreodată pe el. Azi aici, mâine aiurea, reușea de fiecare dată să se facă inutil.
ÎNCURCĂ LUME: Personaj care și-a pierdut identitatea, un proscris. Chiar dacă pare un personaj la locul lui, este un neserios, la nimic bun, pe orice punea mâna se strica. Dacă te aduni cu el, ai numai de păgubit.
FLUIERĂ VÂNT: Personaj care și-a pierdut identitatea, un proscris. Trântorul exemplar. Cel mai mult îi place să nu facă nimic, chiar dacă face umbră de pomană pământului.